Şi frumuseţea nu e o nevoie, ci un extaz...
Unde veţi căuta frumuseţea şi cum să o găsiţi dacă ea îsăşi nu vă este cale şi călăuză ?
Şi cum să vorbiţi despre ea dacă nu e chiar ea creatoarea vorbelor voastre ?
Cei trişti şi cei răniţi spun, Frumuseţea e blândă şi bună. Ea trece printre noi ca o mamă tânără, sfioasă de propria-i glorie.
Cei pasionaţti spun, Nu, frumuseţea e un lucru puternic şi de temut. Ca o furtună ea cutremură pământul de sub noi şi cerul de deasupra noastră.
Cei obositi şi storşi spun, Frumuseţea e din şoapte blânde. Ea vorbeşte în spiritul nostru. Vocea ei se pleacă în faţa tăcerilor noastre ca o lumină palidă ce tremură de teama umbrei.
Dar nerăbdătorii spun, Am auzit-o strigând printre munţi, şi cu strigătele ei se împleteau sunetul copitelor, şi bătaia aripilor şi răgetul leilor.
Noaptea, paznicul va spune, Frumuseţea se va ridica odată cu zorile, dinspre est.
Şi la amiază lucrătorii şi călătorii spun, Am văzut-o aplecându-se peste pământ dinspre ferestrele apusului.
Iarna, cei izolaţi de zăpadă spun, Ea va veni cu primăvara săltând pe dealuri.
Şi în căldura verii, culegătorii spun, Am văzut-o dansând cu frunzele toamnei şi i-am văzut în păr o pală de zăpadă.
Toate acestea le-aţi spus despre frumuseţe, dar într-adevăr voi nu aţi vorbit de ea ci de nevoile voastre nesastisfăcute.
Şi frumuseţea nu e o nevoie ci un extaz.Nu e o gura însetată nici o mână deschisă întinsă înainte, ci o inimă înflăcarată şi un suflet încântat.
Nu e imaginea ce-aţi vrea s-o vedeţi sau cântecul ce-aţi vrea să-l auziţi,Ci o imagine ce-o vedeţi chiar de vă închideţi ochii şi un cântec ce-l auziţi chiar de vă închideţi urechile.
Nu e seva de sub scoarţa încreţită, şi nici o aripă legată de o ghiară,Ci o grădină veşnic în floare şi un stol de îngeri mereu în zbor.
Oameni din Orphalese, frumuseţea e viaţă când viaţa îşi dezvăluie faţa-i sacră.Dar voi sunteţi viaţa şi voi sunteţi vălul.
Frumuseţea e eternitatea privindu-se într-o oglindă. Dar voi sunteţi eternitatea şi voi sunteţi oglinda.